Unirea Principatelor Române, 24 ianuarie 1859

Astăzi, 24 ianuarie 2024, se împlinesc 165 de ani de la Unirea Principatelor Române. Acest eveniment este considerat a fi primul pas important pe calea înfăptuirii statului național unitar român, după ce, la 5 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza a fost ales în unanimitate domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie, este ales și domn al Munteniei. Țelul comun de unire a românilor într-un singur stat a fost atins la 1 decembrie 1918, când a avut loc Unirea Transilvaniei, Banatului, Crișenei și Maramureșului cu România. Simbolul Unirii nu putea să fie decât un element ce definește spiritualitatea acestui neam: HORA. Locul unde oamenii se adună într-un cerc, unindu-și mâinile și gândul într-o formă ce simbolizează perfecțiunea, eternitatea, fărădesfârșitul… Act de comunicare emoțională, simbol al activității și solidarității sociale, hora sugerează prin distribuirea dansatorilor în cerc, un ritual de consolidare și de înfrățire, de regăsire a colectivității. Să ne prindem astăzi sufletește, în gând dacă vreți, fiecare dintre noi, într-o HORĂ a regăsirii și acceptării aproapelui nostru, indiferent ce opinii sau preferințe politice avem. Să încetăm să mai semănăm ură și dezbinare între frații de-o credință, de-o limbă, de-un neam. Sa nu uităm de cei ce și-au dat viața pentru împlinirea acestui vis de milenii al neamului nostru românesc.
LA MULȚI ANI dragi români, oriunde vă aflați!!! UNIREA face puterea și HORA bucură sufletul!!! LA MULȚI ANI !!!

Hoy, 24 de enero de 2024, se celebra el 165 aniversario de la Unión de los Principados Rumanos. Este acontecimiento se considera el primer paso importante en el camino hacia el establecimiento del Estado nacional unitario rumano, después de que Alexandru Ioan Cuza fuera elegido por unanimidad gobernante de Moldavia el 5 de enero de 1859 y gobernante de Muntenia el 24 de enero. El objetivo común de unir a los rumanos en un solo Estado se alcanzó el 1 de diciembre de 1918, cuando Transilvania, Banat, Crișenei y Maramureș se unieron a Rumanía. El símbolo de la Unión no podía ser otro que un elemento que define la espiritualidad de esta nación: HORA. El lugar donde la gente se reúne en círculo, uniendo manos y pensamientos en una forma que simboliza la perfección, la eternidad, lo interminable… Acto de comunicación emocional, símbolo de actividad social y solidaridad, la hora sugiere, al distribuir a los bailarines en círculo, un ritual de consolidación y hermandad, de reencuentro de la colectividad. Hoy, atrapémonos en espíritu, en pensamiento si se quiere, cada uno de nosotros, en una HORA de encuentro y aceptación del prójimo, cualesquiera que sean nuestras opiniones o preferencias políticas. Dejemos de sembrar el odio y la división entre hermanos de una misma fe, una misma lengua, una misma nación. No olvidemos a los que dieron su vida por la realización de este sueño milenario de nuestra nación rumana.
¡¡¡FELIZ CUMPLEAÑOS queridos rumanos, estéis donde estéis!!! ¡¡¡La UNIDAD hace la fuerza y la HORA alegra el alma!!! ¡¡¡FELIZ CUMPLEAÑOS!!!

Două tinere femei, îmbrăcate în costume populare, văzute frontal până la genunchi, stau una lângă alta, ținându-se de mână. Tânăra din dreapta ține cu mâna dreaptă ridicată deasupra capului celeilalte tinere un lanț scurt, de care este atârnată o cruce de aur cu jumătatea inferioară circumscrisă într-un cerc. Tânăra din dreapta are fața smeadă, păr negru cu cărare pe mijloc și cu o bentiță de bănuți de aur ca o panglică, ochi negri. Este îmbrăcată în rochie albă cu motive roșii și fir de aur, deschisă la gât unde are trei șiruri de mărgele mărunte, roșii, fotă roșie cu motive albe și negre dintr-o bucată, bluză descoperită pe o mică porțiune în față. În talie are un brâu închis cu două catarame rotunde, de metal, pe una inscripționat „VALAHIA». Cea de-a doua tânără are tenul alb, ochii albaștri, părul prins în coc, cu flori roșii și verzi, la spate. În urechi, cercei. Poartă ie albă cu motive albastre, la gât, salbă, fotă neagră din două bucăți. La brâu, două catarame inscripționate „MOLDOVA». Semnat și datat dreapta jos, cu negru: Th. Aman 1957.